yabukasigi

sunt primul care scrâşneşte dinţii porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz văd cum sunt înghiţiţi de soare deschid geamul zgomotul mişcă frunzele răcoarea tabără pe mine cu pumni mici sunt destul de adormit nu disting o baltă de un câine chircit din acest moment mă gândesc la tine este atâta tăcere în casă când mă gândesc la tine şi toate simţurile revin în trup ca nişte muncitori la lucru nevoile fiziologice înlocuiesc rugăciunile de dimineaţă văd toată