Teiul Doamnei pare zugrăvit in cridă.
In cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coada între muşterii
Ca o garofiţă între pă

ădii.
Astfel între brazii cu tupini de ceară
Lang-un şipot dulce şade-o că

rioară.
Checuri cu stafide doarme în vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o măsuţă îmi consum frucola
Şi citesc cum Nica pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astazi la amiază.
Muşterii merge, coada-naintează
Rumeioara jună, cu burtica mare,
A ajuns în faţă, chiar la vânzătoare:
- Mumă-mea, duduie, astazi m-a trimis
să îmi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, două amandine
şi ilone şase, glazurate bine,
cinci cutii de frişcă albă ca ză

ada
şi fursecuri unse gros cu şocolada.
Vânzătoarea scoate un oftat adânc.
Pe la mese pruncii cremele-şi mănânc.
- Mergi şi spune celei care te-a trimes
Că i-am pus şi nuga, un delicates.
Şi că totul face, socotit în lei,
Doar un fleac, o sută patruzeci şi trei.
Lampile gălbuie, de la Fondul Plastic
Dau cofetăriei un lucit fantastic,
Iar copila noastră, galeş durdulie,
Vine la măsuţa-mi c-o sarailie.
Coamele îi trece dincolo de şale,
Are sub bluziţă două portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioară,
O privire dulce, ca de surioară.
Şi-un obraz ca luna, pal îi scânteiază,
Muşteriii merge, coada-naintează.
Eu imi pun şepcuţa şi cu forţă nouă
Merg sa-l iau din stradă pe 109.
|